E noapte, totul e trist si pustiu... Doar ploaia deasa se mai aude acoperind toate strazile pustii... E ca un vis. Nimic nu pare real. Merg cu pasi rari si speriati si ma intreb oare unde duce drumul pe care am ales sa merg sau oare cand o sa ma opresc din mers... Siroaie reci de apa imi curg pe fata, facandu-mi imaginea sa-si piarda din claritate. Ma apasa ceva dureros. E ceva oribil, o senzatie care ma face sa vad viata dintr-un colt indepartat, ca si cum nici macar nu as face parte din ea.
Ma gandesc oare ce rost are tot? Oare de ce exista sentimente? Si de ce sentimentele astea nu pot fi pastrate si protejate? Nu stiu, nu cred ca pot afla asta vreodata... Incep sa ma urasc si incerc sa par tare, sa nu cumva sa plang din nou, sa ma gandesc la alte lucruri, dar nu pot, e ca si cum toata durerea de pe tot Pamantul imi invadeaza corpul si nu pot face nimic sa o opresc.
De ce intotdeauna porneste de la mine? De ce mereu e vina mea? Si de ce doare atat de tare cand ranesti pe cineva pe care iubesti atat de mult? De ce ranesc? De ce nu pot sa spun un simplu "Te Iubesc!" ??? De ce fug de toata dragostea si de ce resping mereu persoanele carora le pasa cu adevarat de mine? De ceeee??? Ma urasc, ma urasc tare, sunt o falimentara! Sunt un robot cu lacrimi si atat!! Un robot prost si stricat, care nu stie sa ia decizia potrivita la timpul potrivit si care se distruge surub cu surub dupa asta....
As vrea sa fug , sa ma ascund, as vrea sa zbor, sa uit de tot si sa scap de toate sentimentele!
TE ROG SALVEAZA-MA!
Sunt un nimic....
