Imi vine in gand o zi de iarna..Zapada. Frig. Decembrie...
Aveam doar 9 ani. Parca ma vad, la geam, devreme, dimineata... Simteam ca zbor usor printre fulgii de nea. Fugeam apoi la baie si ma spalam in graba. Stiam ca nu pot sa ies pe afara inainte sa mananc si sa imi fac patul, asa ca pe vemea cand era zapada multa, eram deodata cea mai harnica fetita.
Nu stiu daca as putea sa exprim vreodata bucuria si entuziasmul meu de pe atunci. Ma tavaleam cu orele prin toate zapezile. Incepusem, la un moment dat sa numar zilele ce mai aveau sa treaca pana la Craciun. O vedeam pe mama pregatind tot felul de bunataturi, iar cand ma ruga sa o ajut cu vreo prajitura, aveam faina pan` la coate! Dar eu zambeam. Totul era frumos si eu zambeam...
Il asteptam pe tata cu bratele deschise. Ne aducea de toate si asta ne facea sa il iubim mai mult. Seara stateam cu sor`mea si repetam colinde. Sau imi citea o carte, sau ne uitam pe geam la luminite... Iar dupa toate astea ne ciondaneam putin si ne gasea mama, apoi, adormite, de cele mai multe ori pe jos.
Asteptam Craciunul cu un sentiment maret pe care acum nu il mai regasesc nici macar pe jumatate. Nu stiu de ce-i asa... Gandurile mi se schimba odata cu trecerea timpului. Unii spun ca adolescenta este cea mai frumoasa perioada a vietii. Dar eu incep sa cred ca a fi copil este cel mai minunat lucru!
Vreau sa fiu din nou copil!
sweet...to bad you can't live the past again:D
RăspundețiȘtergereStii, eu ma gandeam ieri ca niciodata pana acum nu am prins de fapt esenta Craciunului. Si pentru ce s-a nascut El? Nu faceam deloc legatura intre evenimentul asta si celalalt (moartea) ... Si, la fel ca si tine, caut emotiile de odinioara ... Poate ca ar trebui sa cautam emotiile de acum. Am crescut, viata e alta, ma gandesc ca si emotiile sunt altele... trebuie doar sa le gasim pe cele potrivite... :)
RăspundețiȘtergereAsa-i!Imi aduc aminte si eu de nostalgia iernilor de altadata.Era mult prea altfel.Ceva s-a schimbat, nu doar exterior ci ontologic.Avem sarbatori fara spiritul lor. Avem totul dar le lipseste implinirea.
RăspundețiȘtergereSolutia: sa privim un pic si in sus!De acolo vine spiritul Craciunului.
Mi-a placut mult ce ai scris.Iubesc Craciunul cu tot ce inseamna el...perioada sarbatorilor e cu adevarat altfel decat restul anului.Cat despre ce spuneai tu...ca uneori nu mai simtim magia si farmecul Craciunului...eu cred ca trecand prin dezamagiri si adunand tristete si suferinta ne-a fost umbrita privirea...inima noastra e "amortita", nu mai stie sa se bucure ca in copilarie.Inima noastra a fost atinsa de fiorul rece al indiferentei oamenilor,al iubirii false a unora,etc.
RăspundețiȘtergereSa privim totusi la Ieslea din Betleem...de acolo vine lumina si pace...de-acolo ne incarcam cu bucurie.Priveste surasul Pruncului Sfant si inima iti va fi inundata de speranta si liniste.
Haideti sa ne bucuram de aceste zile speciale...sa ne bucuram de Nasterea Domnului nostru, de zapada, de colinde,de luminite si decoratiuni,de prajiturele si alte bunatati!!Sa lasam deoparte macar in aceste zile ingrijorarile si problemele...sa invatam sa fim din nou copii!!!
Craciun fericit va doresc!
Frumos..si trist ca toate cuvintele alese de mai sus nu mai pot fi traite,doar povestite..
RăspundețiȘtergere