"Multumesc!"

         Da, viata e frumoasa!
         Cam asta este primul lucru pe care il aud cand pun cuiva intrebarea: "Cum ti se pare viata?" . Si in urmatorul moment incepe sa isi spuna toate problemele, fara sa realizeze macar ca se contrazice singur.
         Stiu, e frumoasa, dar e greu sa o traiesti. In ultima vreme am tot trecut de la o stare la alta... Daca mie mi-era bine, viata mi se parea superba. Daca treceam printr-o perioada mai grea, mi se parea teribila...
         Am observat ca nu tin cont de ceilalti cand am o stare aiurea.. Am experimentat asta cu foarte putin timp in urma. Fara sa vreau, am aruncat multe cuvinte urate despre care nici macar nu stiu  de unde au venit. Iubeam, dar eram furioasa si simteam nevoia sa ma descarc. As fi vrut sa ma opresc, dar nu stiam cum. Voiam doar sa spun ceva care sa doara. Voiam sa nu fiu singura care se simte penibil.
        Nu intreba!... Am reusit! Cu toate ca iubeam, spuneam cuvinte pe care nici eu nu le credeam, doar ca sa ranesc. Am terminat. M-am descarcat si m-am simtit mai bine. Si asta pentru 5 minute.. Sau mai putin.. caci apoi, au inceput remuscarile. Nu cred ca pot sa exprim starea aia, dar stiu ca e mult mai greu sa stii ca ai ranit pe cineva iubit cu niste cuvinte pe care tu nu le-ai crezut niciodata, decat daca ai fi fost tu cel jignit. Sau cel putin asa mi se intampla mie. Era o stare jenanta. Jenanta putin spus..
       Alesesem sa nu imi cer iertare. Nu din orgoliu, nu pentru ca nu aveam nevoie de asta, ci doar pentru ca in mintea mea stiam ca nici macar eu nu m-as ierta vreodata pentru asta..
       Dar nu am putut sa rezist... Mi-a parut rau si am fost iertata fara macar sa merit asta...
       Personal, .... am invatat ceva din toate astea. Mi s-a parut totul util si am luat hotararea ca oricat de greu mi-ar fi, sa nu mai caut cuvinte prin care sa jignesc. Vreau o schimbare.
                     



                           Am fost iertata si nu meritam asta... Sau.. poate asta inseamna.... DRAGOSTE !







.